La nivelul țării noastre, folosirea chemătorilor la vânătoarea răpitoarelor cu păr, nu se bucură de un număr prea mare de adepți, fapt care m-a facut să scriu acest articol, încercând să aduc în prim plan câteva aspecte esențiale de care trebuie să ținem cont atunci când mergem la vânătoare de răpitoare cu chemătorile, în speranța că poate pe viitor datorită frumuseții și sportivității, această latură a vânătorii se va extinde și la noi.

Aspecte ca alegerea terenului în care vânăm, condițiile atmosferice în care practicăm vânătoarea, alegerea și amenajarea ștandului de unde o să vânăm, relația pradă-prădător precum și competiția între prădători o să le schițez în continuare, din propriile încercări și din învățămintele pe care mi le-a trasmis un vânător cu experiență, de pe continentul American.
Fiind un sport în continuă dezvoltare atât din punct de vedere tehnic (perfecționarea armamentului, a muniției, și a aparatelor optice) cât și acțional (îmbunătățirea tehnicilor de vânătoare și adaptarea acestora la noile condiții create de vânat în teren), vânătoarea este unul dintre cele mai plăcute și frumoase mijloace de relaxare, combinând odihna activă cu satisfacțiile personale în urma reușitelor.

Citeşte mai mult...

De ce este necesar acest studiu?

Pentru ca fara o mica functie prin care sa fi luat in seama de responsabilii in domeniu nu prea poti sa faci nimic. Ca simplu turist am incercat ani de zile sa initiez o seama de schimbari in Bucegi.

Evident ca nu-am reusit nimic, demersurile mele nefiind luate in seama de nici o autoritate in domeniu. Doar eram un simplu turist, idiot pesemne! Proiectelor trimise autoritatilor de resort nu li s-au acordat importanta si nici nu mi s-a raspuns in vreun fel, considerand probabil cei responsabili ca o sã ma satur si o sa-mi vad de altele. Acele proiecte, idei, pe care anterior le-am adus la cunostinta multor oameni implicati in turismul local au fost gasite excelente de acestia. Deocamdata nu stiu ca institutiile respective, nu cei din turism, sã le fi aplicat, mai mult ca sigur acestea au constituit o insulta la adresa lor. Doar nu ii invata pe ei unul de 26 de ani cum sa-si faca treaba! Singura institutie care mi-a acordat credit a fost Comisia Monumentelor Naturii dovada clara ca nu toti cei care ocupa o functie cheie franeaza pe cei care isi pot dovedi competenta. Nu intentionez sa ma cred un om deosebit de competent, dar stiu unele lucruri pe care numai experienta de teren ti le poate oferi..

Citeşte mai mult...

Cãpriorul, în comparatie cu celelalte specii de vânat din Europa, are o constitutie corporalã destul de fragilã. Lipseste atât osatura tare cât si musculatura puternicã. Nici pielea nu opune o rezistentã mare proiectilului. Inafarã de cartusele proiectate pentru alte specii, mai mari, cu câtva timp în urmã s-au proiectat si cartuse speciale pentru cãprior, de ex. 5,6x50 R Magnum sau 6x70 R.
Cãpriorul oferã numai o suprafatã micã de tragere, de aceea munitia utilizatã pentru caprior trebuie sã fie precisã. Ideal ar fi un proiectil precis, cu razantã mare, care la impact sã se deformeze controlat, sã opreascã vânatul instantaneu dar fãrã sã producã daune mari.
Raportul urmãtor analizeazã datele culese în Germania, pe câteva sute (cca 800) de cãpriori vânati si cuprinde calibre tipice pentru cãprior - 5,6; 6; 6,5 mm si se axeazã pe daunele produse vânatului de diverse proiectile.
Formarea de hematoame nu poate fi evitatã în totalitate, existând exemple de cãpriori loviti la câteva sute de metri distantã unul de celãlalt, la câteva zeci de minute interval, cu aceeasi armã si acelasi tip de proiectil, aproximativ în aceeasi regiune corporalã si la care daunele produse au fost foarte diferite.

Citeşte mai mult...

Puterea de stopare a unui calibru reprezinta capacitatea lui de a... "trinti" un animal lovit, chiar si temporar. Nu e acelasi lucru cu omorirea vinatului. Adica daca 2 calibre au aceeasi traiectorie in animal, unul cu putere de stopare mare va pune animalul jos, iar celalalt mai slab il va lasa sa fuga sub efectul adrenalinei. Si intr-un caz si in celalalt animalul moare de la o lovitura buna, dar in cazul unui calibru cu efect de stopare mare, animaul ramine jos si nu trebuie urmarit. Puterea de stopare devine cu atit mai importanta cu cit animaul e mai dotat cu dinti, ghiare si dorinta de razbunare.

Nu are rost sa discutam de puterea de stopare la o lovitura la cap ci de loviturile in zona toracica, sau chiar lovituri imperfecte. La cap sigur ca orice sfredelush de calibru stinge lumina repede...daca ajunge in cutiuta cu circumvolutiuni.

Asadar ca sa putem compara calibrele in putere de stopare trebuie sa o definim cumva matematic. Au existat multe marimi si teorii in a defini puterea de stopare inclusiv cea pe care o cititi si toate sint imperfecte. La inceput s-a considerat energia ca descriind puterea de stopare...doar ca nu se prea potriveste cu realitatea (constatat pe pielea FBI-ului), apoi momentul, care e mai apropiat de adevar...dar tot imperfect este pentru ca nu tine seama de forma si energia proiectilelor. In vremea in care eu nu eram nici embrion un general si un colonel au experimentat pe vaci si cadavre umane cu diferite calibre, viteze, etc. Toate focurile au fost trase "chirurgical" dupa care s-a facut imediat autopsia pentru a determina efectul patologic. In 1920 un nene mai destept ca mine pe num Hatcher a creat o forumula care descrie matematic cel mai apropiat de realitate efectul de stopare. Studiul cu pricina si formula matematica al lui Hatcher imi par a fi cele mai demne de incredere.

Citeşte mai mult...

Controlul declanşării focului reprezintă cheia obţinerii rezultatelor bune în poligon şi la vânătoare. Ce mi-am propus să explic aici este faptul că orice bruscare a trăgaciului, indiferent de cum se realizează ( apăsare bruscă, de sus în jos, din lateral, numai pe vârful trăgaciului sau în partea de sus a acestuia, sau după declanşare eliberarea bruscă, etc.), dăunează rezultatului pe care îl obţinem la ţintă. Nu există o relaţie de egalitate între bruscarea trăgaciului şi un grupaj foarte bun la ţintă.

Declanşatul la rece presupune utilizarea unei arme armate, cu un tub cartuş pe ţeavă, pentru luarea liniei de ochire şi declanşarea trăgaciului astfel încât arma să nu se mişte, iar punctul de ochire să rămână corelat cu aparatele de ochire de pe armă (înălţător – cătare sau lunetă). Acest tip de antrenament nu numai că este cel mai bun, dar este şi singurul pentru exersarea declanşării şi cunoaşterea armei, după părerea mea.

Citeşte mai mult...