| |
   |
Ultima actualizare în 15.07.10
Peste rapitor, corp relativ gros, aproape cilindric, culoare verzuie, lungimea obisnuita de 30 - 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1 kg . Gura este mare, larg deschisa, si cu multi dinti. Inotatoarele dorsale sunt apropiate de zona terminala a cozii. Falca de jos este mai lunga decat cea de sus.
Stiuca este denumita si pestele-sanitar al apelor dulci si mai ales al crescatoriilor de crap, pentru ca devoreaza toate exemplarele bolnave sau moarte din bazinul respectiv.
Traieste in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in apele curgatoare. In primele stadii de viata stiuca traieste in bancuri de pesti si se hraneste cu microorganismele din apa. Mananca si masculi tineri ai propriei specii. Nu mesteca prada, o inghite. Poate ataca si cand are deja o victima in gura.
Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga. Se dezvolta rapid, atingand numai in trei saptamani 15 mm, iar maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, cand are aproximativ 700-800 de grame, si poate ajunge la exemplare de peste 20 de kg (cea mai mare stiuca prinsa in Delta avea 16 kg). Vazul este foarte dezvoltat, cu vizibilitate atat in fata, cat si pe lateral, folosit in timpul zilei. Perioada de reproducere are loc dupa topirea gheturilor, adica in februarie-martie.
Momelile folosite la pescuitul sportiv: In Delta cea mai eficienta momeala si cea mai des folosita este lingurita oscilanta. Rezultate bune se obtin cu woblere si linguritele rotative. O momeala recomandata in momentele de apatie ale stiucii, atunci cand nu musca la lingura, este pestele viu, precum puiet de peste pasnic – caracuda, caras, oblet, ciortanica, rosioara, pui de clean – dar si pui de pasari, broscute, soareci sau serpi.
Locuri de pescuit in Delta Dunarii - Caraorman: Stiuca prefera apele limpezi si oxigenate, cu vegetatie bogata. Lacurile mai adanci Puiulet, zone cu adancimi mici si vegetatie cum ar fi japsele, canalele colmatate Suez, sau portiuni ale canalelor unde lipsa curentilor a dus la limpezirea apei Crisan-Caraorman. De asemenea, canalul Puiulet – Lumina, avand o suprafata mare si adanca, reprezinta unul din locurile unde se dau lovituri grele la stiuca. In pescuitul la fund se poate folosi si buldo (pe langa liniile clasice) ceea ce duce mentinerea momelii vii la diferite adancimi, umpland cu apa sau golind flotorul, dupa caz.
Perioada de pescuit: In afara perioadei de prohibitie, poate fi pescuita pe parcursul intregului an. Se prinde cel mai bine primavara, in lunile februarie si martie (fiind perioada in care isi depune icrele, pescuitul ei este permis doar in amenajarile piscicole private) si toamna, de la sfarsitul lunii septembrie pana la inghetarea apelor. Zilele cu ceata si cer innorat de toamna s-au dovedit a fi cele mai potrivite pescuirii stiucii. La inceputul primaverii, in perioada ‘bataii’, migreaza in amonte, spre locurile putin adanci. In lunile de vara, datorita vegetatiei si a bogatiei puietului, stiuca nu prea este atrasa de lingurite: se prind in special marlite. Perioada optima pentru pescuitul stiucii este luna octombrie.