In general este intalnit cu dimensiuni cuprinse intre 30-50 cm si 0,5-1,5 kg dar poate ajunge pana la 10 kg. Este un peste rapitor de apa dulce care se gaseste in aproape toate apele de ses din Europa. La noi in tara este intalnit pe Dunarea, in Delta Dunarii si in toate raurile mari: Olt, Mures, Timis, Somes, Cris, etc.

Este un peste cu forma alungita, specifica rapitorilor si pestilor ce inoata cu viteze mari, este de culoare argintie cu burta alba iar spatele este de culoare verde inchis. Aripioarele sunt tivite cu portocaliu si negru. Inoata in grup si ataca bancurile de maruntis cu viteza foarte mare, lovindu-le cu coada. Mananca aproape toata ziua si are un stil de viata unic printre pestii din tara noastra.

Traieste numai in ape curate si se hraneste in special cu pesti albi de suprafata (obleti si alte natii de maruntis). Momelile folosite la pescuitul sportiv: Metoda cea mai etica de pescuit a avatului este cea cu musca artificiala care trebuie aruncata cat mai departe, la 50-60 m. Se pot folosi cu mare succes lingurile, voblerele si twisterele. Se mai practica metoda de pescuit a avatului cu ajutorul bilei de sticla (” buldo”), dar in apele statatoare.

Locuri de pescuit in Delta Dunarii - Caraorman: Poate fi pescuit pe cursul canalelor si garlelor unde nu exista vegetatie. De asemenea, la intersectia bratului Sulina cu canalul Crisan - Caraorman se poate prinde in functie de perioada avat. Traieste in apele dulci, desi in unele cazuri poate trai si in ape semisaline, precum si in lacuri, nu numai rauri, doar daca acestea se afla la o altitudine mica fata de nivelul marii. De asemenea, mai poate fi pescuit in lacurile de acumulare din regiunile deluroase, mai ales acelea in care traiesc multi obleti. Evita apele tulburi.

Perioada de pescuit in Delta: Pescuitul la avat da rezultate bune incepand cu luna martie si pana in zilele cu inghet din noiembrie-decembrie, dar foamea lui atinge apogeul dupa perioada depunerii icrelor, in aprilie, cand ataca totdeauna carligul nadit. Se pescuieste mai eficient dimineata si seara, dar se mai intampla sa fie vanat in orele de pranz ale zilelor calduroase de vara, in cazul in care avatul nu si-a satisfacut pofta.

Capra neagra (Rupicapra rupicara) - este un mamifer ierbivor care in ciuda denumirii de neagra, care induce ideea acestei culorii, in timpul verii are culoarea galbuie cenusie, iar in timpul iernii, brun - inchis, mai apropiata de negru doar la tapi. Partial corpul,barbia si interiorul urechilor sunt albe, iar linia mediana a spatelui, picioarele si o banda care porneste de la urechi, peste ochi, pina la nas, sunt mai inchise la culoare, in comparatie cu fondul general. Caracteristica este coama cu par mai lung si inchis care pleaca de la ceafa si se continua pe sira spinarii, pina la coada. greutatea masculului este de 30-50 kg, iar a femelei de 25-40 kg. Ambele sexe prezinta coarne persistente, care se deosebesc intre ele, la o privire mai atenta, dupa grosime si unghiul care il face virful fata de corpul tecii. Longevitatea se apreciaza la 18-23 ani, desi in urma cercetarilor pe exmplarele impuscate nu s-au stabilit virste mai mari de 14-15 ani. Cel mai frecvent sunet scos de caprele negre este un "suierat" relativ strident, de alarmare a semenilor. Atit tapul cit si capra batrina, in timpul alergatului, scot sunete inconfundabile, a caror tonalitate poate fi plasata intre sforait si marait. Capra neagra are un miros foarte dezvoltat si un auz foarte bun. Capra neagra vede foarte bine la distanta foarte mare, mai ales obiectele in miscare, dar nu sesizeaza la distanta mica, vinatorul bine camuflat . De obicei vinatorii incepatori acorda mare importanta vazului, dar neglijeaza faptul ca pe vint favorabil, capra neagra simte omul dupa miros de la distante mai mari decit poate trage acesta cu arma (300-400 metri). Capra neagra traieste in stincariile inaccesibile omului situate deasupra limitei superioare a padurilor. Este considerat un animal atasat fata de locul de trai si extrem de putin pretentios la hrana. Consuma ierbacee uscate, lujeri, muguri de foioase, licheni si chiar ramuri de cetina. Din acest moment nu este necesara hranirea complementara a caprei negre, desi aceasta accepta usor hrana administrata de om. Sarea in schimb este deosebit de cautata.

Braconierii, cainii ciobanesti, risul, lupul in zonele mai joase, acvila de stinca sunt principalii dusmani care pot afecta efectivele de capra neagra. Epizotiile transmise de animalele domestice urcate la pasunat se dovedesc a fi uneori foarte grave. Capra neagra traieste in ciopoare de 3-20 indivizi si chiar mai multi. Numai cu putin inaintea fatarii caprele se izoleaza, ca apoi sa revina, dupa maxim 2 luni, la ciopor. Conducerea cioporului de capre este intotdeauna asigurata de catre o capra cu ied, batrina si cu multa experienta. Caprele fata de regula 1 ied, mai rar doi. Maturitatea sexuala se atinge in al doilea an de viata. Vinatoarea la capra neagra se face exclusiv la pinda sau la dibuit, goana fiind interzisa prin lege. Armele ce se pot utiliza trebuie sa fie cu glont si sa aiba calibru de minim 6 mm. Trofeul conventional il constituie bustul cu coarne, coarnele cu craniu intreg sau cu o parte din acesta, iar cele neconventionale sunt "trofeul bezoar", parul din barba si crucea Hubertus.

Peste de apa dulce, specific baltilor de ses si de deal, foarte asemanator cu carasul, insa avand corpul mult mai lat, aproape circular. Pestele nu are mustati, are capul scurt, gura cu buze subtiri, iar ochii sunt de dimensiuni medii. Partea dorsala este de culoare brun – verzui, de culoare deschisa partile laterale si ventrale ale corpului.

Caracuda poate fi gasita in aproape toate apele din Europa, la noi este prezent pe cursul mijlociu – inferior al marilor rauri (Prut, Siret, Olt, Mures ), Dunare inclusiv in luncile si baltile inundate, Delta Dunarii, bazine si balti, crescatorii. Este un peste specific apelor mlastinoase, mlastinilor, lacurilor si baltilor de ses. Prefera apele putin adanci cu un curs domol, bogate in mal si plante acvatice, putand supravetui in ape mai putin bogate in oxigen. Sta in permanenta pe fundul apei si se ridica la suprafata numai in zilele calduroase de vara sau primavara. Sunt pesti care scormonesc continuu malul de fundul apei stand vertical si cu capul in jos. Se hraneste cu insecte, cu larvele acestora, rame, viermusi, moluste de mici dimensiuni, materii vegetale aflate in descompunere, resturi organice, seminte si chiar frunze de plante acvatice.

Momelile folosite la pescuitul sportiv: rama, mamaliga, cocolos de paine, viermusi, Boabe de mazare: fierte etc. Locuri de pescuit in Delta Dunarii - Caraorman: Se pescuieste in balti si ape fara curenti, maloase si neoxigenate. Perioada de pescuit in Delta: Pescuitul caracudei poate incepe de primavara si tine pana toamna. De preferat este sa se pescuiasca dimineata la rasaritul soarelui si dupa amiaza tarziu.

Cerbul (Cervus Elaphus L.) - este un mamifer ierbivor de culoare bruna - roscata cu un accentuat dimorfism sexual. Cerbii sunt mai mari decit ciutele si prezinta spre deosebire de acestea coarne caduce. Ca ordin de marime masculii au greutati cuprinse intre 180-300 kg, iar ciutele ajung doar la 80-150 kg. Masculii pierd coarnele la inceputul fiecarei luni martie, fenomen care se intinde, functie de virsta si vigurozitatea fiecaruia dintre cerbi, chiar pina in luna mai.La vitei, atunci cind implinesc virsta de 1 an, in luna mai, incepe cresterea primului rind de coarne crestere care se termina in septembrie. Aceste coarne sunt de regula sulite lungi de 20-30 cm, fara rozete.

Longevitatea cerbului este apreciata in libertate la cca 18-20 ani, insa in natura rar ajung la aceasta virsta. Intre 12-14 ani cerbii ajung la apogeu, dupa care intra, treptat in decreptitudine. Virsta exemplarelor vii se apreciaza in functie de aspectul exterior si trofeu, iar cea a animalelor impuscate dupa uzura danturii. In perioada imperechierii masculul mugeste, boncaneste sau boncaluieste. Speriat are un brahnit nazal, ca de altfel si femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun si vazul suficient de bun. Cerbul este perfect adapostit in zonele cu paduri intinse, care cuprind portiuni de poieni sau luminisuri cu izvoare, care ofera liniste, adapost si surse de hrana. Este intilnit si la cimpie destul de des, acoperind cel putin teoretic intreg arealul dintre golul alpin si malul marii. Hrana este deficitara pentru cerb in perioada iernii - ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna se compune din lujeri, muguri si uneori scoarta de copac, frunze verzi ramase sub zapada, diferite frunze si ierburi uscate, precum si plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda si jirul constituie, in arii cu astfel de stratificatii , hrana de baza. Accepta si reactioneaza bine la hrana adminstrata complementar de om: fin, frunzare, suculente si concentrate.

Lupul este dusmanul natural cel mai de temut al cerbului Pagube mai reduse fac si risul si ursul. Mai nou cainii hoinari salbaticiti tind sa inlocuiasca lupul, mai ales in pradarea viteilor. Cerbul este sociabil din toamna pina in primavara, perioada in care masculii se grupeaza pe cirduri conduse de un cerb tinar, iar femelele in cirduri separate de ciute, conduse de ciuta cea mai in virsta. Doar cerbii foarte batrini sau foarte puternici traiesc solitari. Imperecherea incepe in luna septembrie, mai intii in zonele de ses, apoi si la munte, terminindu-se cu a doua jumatate a lunii octombrie. Intre tauri se duc lupte aprige, pentru suprematia cirdurilor de ciute. Este de retinut ca in aceasta perioada, cerbii elimina un miros specific, usor de perceput chiar si de om. Ciutele fata, de regula, cite 1-2 vitei, foarte rar 3, care isi pot urma mama la 1-2 ore dupa nastere.

Sezonul de vinatoare este cuprins intre 01.09 - 15.12 pentru masculi si se termina mai tirziu la 15 februarie pentru ciute. Trofeul in constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta. Trofeee neconventionale sunt "perlele" (canini redusi), parul din coama, crucea Hubertus. Vinatoarea se face cu carabina cu glont de la calibru 7 mm in sus.Perioada optima de vinatoare este perioada boncanitului. Se impune a se retine ca cca 70 % din cotele de recolta la tauri si 100% in cazul femelelor trebuie extrase selectiv.Metodele de vinatoare sunt la pinda si dibuitul, cu sau fara chematoare (boncanitoare). Impuscarea la goana este interzisa de lege. Selectia masculilor se face dupa aspectul extern general al coarnelor, dupa criteriile stabilite in cazul tuturor cervidelor. O alta perioada favorabila selectiei este dupa cirduire (15 noiembrie-15 decembrie), cind prin comparatie se poate alege mai corect exemplarul inapt pentru reproductie.

Longevitate: 20ani;

Greutate: 170-315kg;

Lungime: 240-250cm;

Inaltime la greaban: 152-155 cm;

Mediu de viata: Padurile de mare intindere din Carpati;

Sezon de vanatoare mascul: 1 Sep-15 Dec;

Sezon de vanatoare femela: 1 Sep-15 Feb.

Are capul, gusa, remigele aripilor si retricele cozii de culoare neagra mata, restul corpului fiind cenusiu. Cioara griva este de dimensiuni putin mai redusa fata de cioara cenusie, are remigele secundare de un luciu metalic, iar vesta cenusie este mai deschisa la culoare. Cioara de semanatura are penajul complet negru, cu reflexe violacee metalice. Ambele specii sunt sedentare in Romania si se gasesc pe areale intinse - mai ales in zonele de cimpie si lunca a Dunarii, precum si in Delta Dunarii. Ciorile se hranesc cu ouale si puii pasarilor mici, cu seminte, fructe, cereale, etc. Prin atacul lor asupra puilor si oualelor de pasari, si chiar asupra vatuilor de iepuri, sunt deosebit de daunatoare pentru efectivele de vinat. Consuma si cadavre dar si larve, insecte, soareci, etc. Pe terenurile agricole unde ciorile de semanatura se aseaza in stoluri, nu ramine nimic necercetat, iar cuiburile de fazan, potarniche, prepelita si chiar de iepure nu au nici o sansa. Prin pagubele care le produc sunt deosebit de daunatoare fondului cinegetic . Se vineaza tot timpul anului, cu arme lise si cu alica de 2,5 - 3,0 mm. Nu exista nici un fel de restrictii privind metodele de vinatoare. Cea mai eficienta metoda, dar nu si cea mai agreeata de vinatori, este combaterea ciorilor in colonii, inainte de scoaterea puilor sau inainte ca acestia sa fi parasit colonia. Alta metoda eficienta de a se realiza apropierea de ciori, este impuscarea a 2-3 exemplare si lasarea acestora pe cimp la veder. Din spirit de intrajutorare (specific speciei) restul ciorilor vor incepe sa dea roata locului in care zac tovarasele lor, ciriind puternic.

Face parte dintr-o familie de pasari acvatice de dimensiuni medii, cu gatul lung, care fac parte din familia Pelecaniformes. Isi cresc puii in colonii si uneori ating dimensiuni considerabile. Denumirea de „cormoran” provine din limba latina „corvus marinus“ insemnand „corb de mare”. Exemplarele adulte au penajul negru, cu luciri verzui sau albastre. Pasarile tinere au un colorit maro inchis, avand zone albe pe abdomen. Coada are forma rotunjita si este alcatuita din pene rigide. Pasarile nu prezinta un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind in general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare bruna-cenuşie pe abdomen cu nuante mai deschise. Pasarile au un cioc terminat la capăt ca un carlig, un gat lung si o coada in forma rotunjita formata din pene rigide. Nu au glande uropigene de aceea dupa scufundari repetate, isi usca penele stand cu aripile intinse in bataia soarelui. Sunt pasari care numai ziua sunt activi, consuma o cantitate mare de peste pe care-i vaneaza prin urmarirea lor rapida sub apa. Se hranesc in general cu peste, pe care il prind scufunzandu-si gaturile lungi in apa. In timpul iernii cormoranii se adapostesc impreuna in fiecare seara, in grupuri ce depasesc cateva sute de exemplare.

Este un metis rezultat din incrucisarea mai multor subspecii de fazani salbatici originari din Asia. Dimorfismul sexual este foarte evident. Cocosul are, in primul rand, o greutate mai mare (peste 1 kg) si este mai viu colorat decit fazanita. Are capul si gatul verzi cu reflexe metalice, corpul brun-roscat punctat cu pete mari negre si dungi galbui pe conturul penelor de pe spate, coada lunga si maronie brazdata transversal de dungi brune inchis si piele nuda rosie-aprins in jurul ochilor. Spre deosebire de cocos gaina este mult mai modest colorata, avand chiar un aspect anost.

Fazanul prefera trupurile mici de padure cu mult desis, crangurile, stufarisurile, mai ales daca in apropiere exista si o sursa de apa. In si mai mare masura prefera stufarisurile intinse, mlastinile, mai ales cele care nu ingheata la izvoare, si campurile agricole ramase parloaga. In aceste biotopuri fazanul se localizeaza, ce precadere, pentru conditiile bune de adapost si hrana.

In terenurile care tin fazan, se va auzi dimineata si seara glasul cocosului - un tipat strident, repetat, mai lung sau mai scurt, dupa caz, dar in orice caz inconfundabil. Urma tetradactila plus excrementele si mai ales tipetele de seara si dimineata ii tradeaza prezenta. Hrana fazanului este foarte diversificata - de la insecte, larve, oua de furnici, paienjeni, sopirle, etc pina la boabe de orice fel, fructe, seminte suculente, etc. Fazanul are o multime de dusmani naturali - incepand cu rapitoarele mici (jder, pisica salbatica, etc) si pana la vulpe, sacal, cainii hoinari, etc. Un mare pericol o constituie pentru biotopul fazanului mecanizarea si chimizarea agriculturii. Prin utilizarea furadanului s-au creat mari pagube in efectivele de fazan din jurul terenurilor agricole. In ultimii ani chiar si in Delta Dunarii - unde s-au concesionat mari suprafete de teren pentru agricultura - efectivele de fazan sunt in regres.

Trofeul il constituie pasarea intreaga sau bust naturalizat, ori numai penele din coada purtate ca pampon la palarie. Nu este admisa vanatoarea la panda sau la craca. Perioada de vanatoare este cuprinsa intre 01.10-28.02 si se foloseste arma lisa cu alica de 3,0-3,5 mm. Vanarea si recuperarea fazanului fara caine de vanatoare este deosebit de dificila - deoarece acesta cand simte pericolul se deplaseaza pe picioare foarte rapid - fara sa isi ia zborul, facand sarcina vanatorului aproape imposibila. Totodata dupa foc, recuperarea lui va fi deosebit de dificila! Nu se recomanda vanarea fazanului fara caini de vanatoare, deoarece se produc mari pagube in fond, mare parte din piesele impuscate ramanand nerecuperate.

Lungime: 53-90 cm;

Greutate: 900-1400 g;

Anvergura aripilor: 70-90 cm;

Longevitate: 8 ani max.

Sezon de vanatoare: 1 Oct - 28 Feb.

Este un lac sau balta cu fundul plin de mal. Ghiolurile din Delta, desi au suprafete intinse nu au adancimi mari 1-3 m, exceptie facand lacul Belciug (7m). Cele mai mari lacuri din Delta, cu exceptia lacului Razim sunt: Dranov (21,5 Km²), Rosu (14,4 Km²), Gorgova (13.7 Km²), Lumina (13.6 Km²), Isac (11 Km²).