| |
   |
Ultima actualizare în 15.07.10
Zona umeda a Dunarii in Romania, pana in anul 1964, ocupa 3.322 km², si formau o autentica delta. Grigore Antipa sustinea in 1910 ca Dunarea de la intrarea in tara si pana la Marea Neagra avea o zona inundabila de 891.232 ha, din care daca se scade suprafata Deltei (404.748 ha), rezulta ca Lunca Dunarii ca formatie geomerfologica distincta, se intindea pe 4.865 km². Tot ce crease aici natura in secole de evolutie a fost fulgerator distrus prin indiguirile, desecarile si defrisarile din deceniile 6 si 7 ale secolului trecut.
Pietele Bucurestiului si din alte mari orase ale tarii abundau de peste salbatic recoltat din Delta Dunarii. Anual, pe terenurile mai inalte, fertilizate de malul adus de inundatii, se obtineau recolte inseminate de porumb si zarzavaturi. Toate asezarile din zona erau asigurate cu lemn de foc si de constructii rurale din padurile ce se aflau pe terenurile inalte. De asemenea pe aceste grinduri pasunau in regim semi salbatic mari turme de bovine, cabaline si porcine fara a depasi limitele capacitatii de suport a ecosistemelor naturale.
Imaginea alaturata a fost facuta acum un secol la privalul Corotisca, in fata portului Braila, grupul de salcii fiind rezultatul ciolpanirii (taierea ramurilor iarna pentru asigurarea hranei turmelor de oi aflate in transhumanta).
Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, „parintele istoriei” care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 i Hr). Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea i Hr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa. Straba (sec.I i Hr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idee reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I i Hr- al II-lea d Hr. Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc. Efectele negative generate de activitatea umana din interiorul deltei cumulate cu cele mult mai active, care se desfasoara in afara deltei, duc la cresterea riscului afectarii echilibrului ecosistemelor naturale. Din aceste considerente, Delta Dunarii, a fost declarata de catre Guvernul Romaniei, in anul 1990, rezervatie a biosferei. Valoarea universala a acestei zone a fost recunoscuta prin includerea sa in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei, in cadrul Programului „Omul si biosfer” (MAB) lansat de UNESCO in 1970, si a peste jumatate din suprafata sa in Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, elaborata de UNESCO in 1972. Din septembrie 1990, prin Conventia Ramsar, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscuta ca zona umeda de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor de apa. Obiectivul fundamental este conservarea unor zone naturale caracteristice prin cercetarea si monitorizarea constanta a componentelor ecosistemelor protejate, pastrarea formelor traditionale de activitate economica care nu sunt generatoare de dezechilibre ecologice, armonizarea intereselor economice si sociale cu obiectivele de conservare si protectie a biodiversitatii, informarea si educarea populatiei autohtone privind valoarea stiintifica si necesitatea conservarii si protejarii florei, faunei si a peisajelor respective.
